ION CREANGA, in cuvinte incrucisate

INTEGRAME ONLINE PUSE LA DISPOZIȚIA DUMNEAVOASTRĂ.

Faceți click  aici: 

Auzi vorba,   Comentări,   Contrarii,   Denunțuri,   Destăinuiri,   Din auzite,   Din vorbă-n vorbă,   Fie vorba între noi,    La drept vorbind,   La o adică,   Limba noastră,   Născociri,   Palavre,   Pe cuvânt ,   Scorneli,   Spuse la derută,   Spuse la repezeală,   Șușoteli,   Taclale,   Taifasuri,   Vorba dulce,   Vorba vine,   Vorba-i vorbă,   Vorbe goale,   Vorbe grele,   Vorbe-n vânt,   Zău așa,   Zâzanii, Divergențe, Bârfe, Animozități, Flecăreli, Baliverne, Bâlbâieli, Plăsmuiri, Inventări, Brașoave,    Bășcălii, Bazaconii, Năzbâtii, Drăcovenii

Verzi și uscate, Trăncăneli, Vorbărie, Pălăvrăgeală, Fanfaronadă, Trăsnăi, Tromboane, Din două vorbe, Limbuție, Polologhii, Lingușeli, Cacealmale, Bizarerii, Dintr-un cuvânt, Considerații, Motive

PROZĂ: ÎNTÂMPLĂRI CIUDATE
PROZĂ: RAȚIONAMENTE
 

  LITERATURA ROMANA IN CUVINTE INCRUCISATE

Poporul întreg a devenit artist individual în Creangă. (T.Vianu)

ORIZONTAL: 1) Sat de baștină al marelui povestitor român, intelectual de origine țărănească, erudit în materie de știință și literatură populară, născut la 1 martie 1837 și intrat în eternitate la 31 decembrie 1889 ― Povestea Soacra… trei nurori.   2) Nuvela sa memorialistică Amintiri din copilărie începe cu părintele Ioan, om vrednic și cu bunătate care îi învață pe copii carte folosind biciușorul de curele, supranumit Sfântul Nicolae: Bădiță Vasile a zâmbit atunci, iară noi școlarii,… rămas cu ochii holbați ― Cunoscuta poveste Capra cu trei… ― Povestea lui … Pățitul.   3) Ion… și Vodă Cuza, anecdota istorică despre Unire ― În povestea …babei și…moșneagului autorul proiectează lumea țărănească în fabulos.   4) Talent al lui Creangă de a reda în opera sa credințele, datinile, obiceiurile, limba, morala și filozofia poporului ― Copac ― Siglă pentru Regulamentul Căilor Ferate Italiene.   5) Petre Ispirescu ― Stare de veselie, în timpul lecturării creațiilor lui Creangă (Î) ― Basmul … Turbincă.  6) Tipul vicleanului dintr-o cunoscută poveste a lui Creangă (Î)  ― Joasă, ca Bojdeuca lui Creangă, despre care T.Vianu scrie: căsuță cu bârne, vergi de lut, cu șubredă palantă.  7) Strigăt cu care se cheamă măgarii (reg.) ― Din Eminescu: Iar daca de cu ziua eu întâlnesc un tei / În somnu-mi toata noaptea te… în ochii mei (Si dacă de cu ziua)  ―  Moș… Roată, altă anecdotă despre Unire.   8) Exemple narative, în care recunoaștem viziunea morală și caracteristică a poporului ― Axe.   9) Republica Panama ― Impresie de satisfacție deplină, pe care o trăim după lectura operei magicianului limbii noastre populare.  10) Care e pe plan secundar, cum e gama de personaje din Amintiri din copilărie, aflate în număr relativ mare fără ca portretul acestora să fie adâncit în mod deosebit ― Nu.   11) Omorârea muștelor și bondarilor cu ceaslovul, din Amintiri, fapt pedepsit prin mângâierea cu sfântul ierarh Nicolai (fig.)  ―  Care e așa cum trebuie să fie, adică opus eroului din Dănilă Prepeleac.  12) Din nou ― Din Amintiri: Dragi-mi erau tata șI mama, frații și surorile, șI băieții satului, tovarășii mei de copilărie, cu cari, în zilele de… mă desfătam pe gheață și la săniuș.

	1	2	3	4	5	6	7	8	9	10	11	12
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12

VERTICAL: 1) Povestea lui…-Alb, apărută în Convorbiri literare la 1 august 1877, e cel mai frumos basm al lui Creangă și din întraga noastră literatură (O.Bârlea) ― Nevoiași, ca alde Irinuca de la Broșteni, care la vreme de iarnă, abia își puteau scoate mămăliga.   2) Creangă, reprezentantul spiritului umoristic românesc ― Rostirea lui e veritabilă și autentică, a cărei frumusețea și originalitatea inimitabile izvorăsc din frumusețea limbii neamului românesc.   3) Alexandru Tănase  ― Scriitor român (Florentin), membrul asociației Junimea (1843-1937) ― Negru în alchimie.   4) Reveriile celor doi mari prieteni Eminescu și Creangă, despre care G.Călinescu scrie: după ce Creangă și-a dezlegat basmaua diaconească cu snoave șI zicători populare, spre deliciile cu lacrimi ale poetului, s-au hotărât într-o… totală de sine să meargă la “Junimea” (pl.) ― În partea a doua a Amintirilor, scriitorul evocă anii fericiți ai zburdalnicei copilării, mărturisind : parcă-mi saltă și acum… de bucurie.   5) Lele ― Povestirea … și cămeșa ― Viclean și ticălos ca Spânul din poveste.  6) Emile Zola ― Post Scriptum ― Motive literare, precum șiretenia și voluptatea populară în Moș Nichifor Coțcariul sau parabolele despre condiția umană în Popa Duhu și în alte povestiri.    7) Prefix cu semnificația de “tub” ― Tatăl scriitorului.  8) Eminescu și Creangă petrecându-și timpul departe de zgomotul citadin, în bojdeuca din mahalaua Țicăului, zisă și Valea Plângerii ― Personaje ca: Torcălău, Trăsnea, Ciucălău, Gâtlan; Chiorpec etc.   9) Acest (pop.) ― Viorica Ursuleac ― Ceartă comică între Gerilă, Flămânzilă, Setilă, Păsări-Lăți-Lungilă și Ochilă, apariții monstruos-grotești din Harap-Alb, ceartă ornată cu o invenție verbală nestăvilită.   10) Creangă, în calitate de apărător al intereselor țăranilor, chiar dacă s-a ridicat prin cultura sa și prin puterea de expresie deasupra indivizilor din clasa sa ― Mere!   11) Una dintr-atâtea zicale răspândite în opera povestitorului: Apără-mă de găini,… de câni nu mă tem ― Din episodul cu pupăza din tei, discuția între Măriuca și Smaranda, mama lui Nică: Nici te mai… despre asta, cumnată Smărăndița, zise mătușa, căci de zbânțuitul ista al dumitale nimica nu scapă! ― Punguța cu doi… (sing.).   12) Creangă, prietenul lui Eminescu, singurul adevărat, găzduindu-l pe luceafărul poeziei românești în bojdeuca sa ― Lumea din povestea Ursul pâcâlit de vulpe.

                   Dicţionar: RIC, STO, XIR, LEA, SIFO.

Prof. Nicolae Vicolov

solutia
LITERATURAROMANA, IN CUVINTE INCRUCISATE
 
Consultarea textului

Ion Creangă (n. 1 martie 1837, Humulești; d. 31 decembrie 1889, Iași) a fost un scriitor român. Recunoscut datorită măiestriei basmelor, poveștilor și povestirilor sale, Ion Creangă este considerat a fi unul dintre clasicii literaturii române mai ales datorită operei sale autobiografice Amintiri din copilărie.   Data nașterii lui Creangă este incertă. El însuși afirmă în Fragment de biografie că s-ar fi născut la 1 martie 1837. O altă variantă o reprezintă data de 10 iunie 1839, conform unei mitrici (condici) de nou-născuți din Humulești, publicată de Gh. Ungureanu.  Creangă a mai avut încă șapte frați și surori: Zahei, Maria, Ecaterina, Ileana, Teodor, Vasile și Petre. Ultimii trei au murit în copilărie, iar Zahei, Maria și Ileana în 1919.

Tinerețea lui Creangă este bine cunoscută publicului larg prin prisma operei sale capitale Amintiri din copilărie. În 1847 începe școala de pe lângă biserica din satul natal. Fiu de țăran, este pregătit mai întâi de dascălul din sat, după care mama sa îl încredințează bunicului matern ("tatal mamei, bunicu-meu David Creangă din Pipirig"), David Creangă, care-l duce pe valea Bistriței, la Broșteni, unde continuă școala.^[2] În 1853 este înscris la Școala Domnească de la Târgu Neamț sub numele Ștefănescu Ion, unde îl are ca profesor pe părintele Isaia Teodorescu (Popa Duhu). După dorința mamei, care voia să-l facă preot, este înscris la Școala catihetică din Fălticeni ("fabrica de popi"). Aici apare sub numele de Ion Creangă, nume pe care l-a păstrat tot restul vieții. După desființarea școlii din Fălticeni, este silit să plece la Iași, absolvind cursul inferior al Seminarului teologic "Veniamin Costachi" de la Socola.^[2]

S-a despărțit cu greu de viața țărănească, după cum mărturisește în Amintiri:   „Dragi mi-erau tata și mama, frații și surorile și băieții satului, tovarășii mei de copilărie, cu cari, iarna, în zilele geroase, mă desfătam pe gheață și la săniuș, iar vara în zile frumoase de sărbători, cântând și chiuind, cutreieram dumbrăvile și luncile umbroase, țarinele cu holdele, câmpul cu florile și mândrele dealuri, de după care îmi zâmbeau zorile, în zburdalnica vârstă a tinereții! Asemenea, dragi mi-erau șezătorile, clăcile, horile și toate petrecerile din sat, la care luam parte cu cea mai mare însuflețire.”

Din 1855 până în 1859 urmează cursurile seminarului, iar apoi, luându-și atestatul, revine în satul natal. Se însoară mai târziu la Iași cu Ileana, fiica preotului Ioan Grigoriu de la biserica Patruzeci de sfinți din Iași, devenind diacon al acesteia (26 decembrie 1859).   La 19 decembrie 1860 se naște fiul său Constantin.  În 1864, Creangă intră la Școala preparandală vasiliană de la Trei Ierarhi, unde l-a avut profesor pe Titu Maiorescu. Acesta îl aprecia foarte mult și l-a numit învățător la Școala primară nr. 1 din Iași.

După ce timp de 12 ani este dascăl și diacon la diferite biserici din Iași, este exclus definitiv din rândurile clerului (10 octombrie 1872), deoarece și-a părăsit nevasta, a tras cu pușca în ciorile care murdăreau Biserica Golia și s-a tuns ca un mirean, lucruri considerate incompatibile cu statutul de diacon. (În 1993, el a fost reprimit post-mortem în rândurile clerului.)  Ca urmare a excluderii din cler, ministrul Tell îl destituie și din postul de institutor, însă venirea lui Titu Maiorescu la minister contribuie la renumirea sa pe acest post. A colaborat la elaborarea a patru manuale școlare.

În 1873 se încheie procesul său de divorț, copilul său de 12 ani fiindu-i dat în îngrijire. A căutat o casă în care să se mute, alegând o locuință în mahalaua Țicău (bojdeuca).  În 1875, îl cunoaște pe Mihai Eminescu, atunci revizor școlar la Iași și Vaslui, cu care se împrietenește. Între 1875 și 1883, la îndemnul poetului, scrie cele mai importante opere ale sale.  Între 1883 și 1889 a fost bolnav de epilepsie^[2] și a suferit foarte mult la aflarea bolii și apoi a decesului lui Eminescu, și al Veronicăi Micle.

Ion Creangă moare pe data de 31 decembrie 1889, în casa sa din cartierul Țicău. Este înmormântat la 2 ianuarie 1890 la cimitirul Eternitatea din Iași.  În primul volum postum sunt publicate basmele. Culese din gura poporului de către un povestitor care însuși crescuse în mijlocul lumii din sate, ele au un farmec deosebit, au expresiuni, construcții și gândiri ciudate care se vor personifica în Ivan Turbincă. În aceasta din urmă regăsim tema din Toderică, povestirea lui Costache Negruzzi. Aici Dumnezeu blagoslovește turbinca lui Ivan ca să intre într-însa cine o vrea Ivan și fără voia lui să nu poată ieși.

A doua categorie de lucrări a lui Creangă o formează anecdotele, povestiri cu dezvoltări lungi, cu o intrigă bine condusă și cu subiecte cel mai adesea din istoria contemporană lui. În "Cinci pâini" aflăm o satiră la adresa judecătorilor și avocaților, pe care îi numește: "ciorogari, porecliți și apărători". În două din ele aflăm o persoană istorică foarte interesantă. Ion Roată, unul dintre deputații țărani în divanul ad-hoc. Cea intitulată "Ion Roată și Unirea" este o glumă cu multă finețe satirică la adresa stratului conducător al țării, care nu voiește a recunoaște drepturile țărănimii.  Pe când se discutau punctele programului partidului unionist prin toate cercurile sociale din Moldova, mai mulți boieri, membri ai partidului, cheamă pe deputații țărani ca să le explice programa și în special chestiunea „Unirii”. Toți țăranii păreau convinși de argumentele boierilor afară de Moș Ion Roată.  În cele din urmă unul din boieri îl invită să ridice singur o piatră mare ce se afla în grădină. Neputând s-o facă singur, Roată e ajutat de ceilalți țărani. "Acum ai înțeles", întreabă boierul. Roată răspunde: Am înțeles așa, că până acum noi țăranii am dus fiecare câte o piatră mai mare sau mai mică pe umere, însă acum suntem chemați a purta împreună tot noi, opinca, o stâncă pe umerele noastre. Prima parte a operei lui Creangă o formează precum am vazut, mai mult reproducerea producțiunilor poporane. Ne-am înșela însă dacă l-am socoti ca un culegător de folclor: trebuie să-l privim ca pe unul ce a trăit la țară, a supt oarecum sucul acestei literaturi poporane și apoi a dat drum liber fanteziei sale. De aceea basmele și poveștile lui, deși înfățișează în mod admirabil spiritul poporului de la țară, pun însă în evidență însușirile lui literare proprii. O altă față, mai puțin cunoscută, a lui Creangă este cea a poveștilor licențioase: Povestea poveștilor.

Amintirile din copilărie reprezintă partea cea mai personală a operei lui Creangă. Acestea i-au stabilit reputația de mare prozator. Într-adevăr, alcătuirea meșteșugită a frazei, în care se vede totuși tonul poporan, - scoaterea la iveală a multor provincialisme cu o putere de expresie deosebită, vivacitatea narațiunii și sinceritatea cu care povestește cele mai intime detalii ale vieții lui de copil, toate acestea fac din opera lui Creangă una din cele mai însemnate opere ale literaturii române.

Opera

Povești Capra cu trei iezi (1875) Dănilă Prepeleac (1876) Fata babei și fata moșneagului (1877) Făt Frumos, fiul iepei (1877) Povestea lui Harap-Alb (1877) Ivan Turbincă (1878) Povestea lui Ionică cel prost (1877) Povestea lui Stan-Pățitul (1877) Povestea porcului (1876) Povestea poveștilor (1877-1878) Povestea unui om leneș (1878) Punguța cu doi bani (1875) Soacra cu trei nurori (1875) Povestiri Acul și barosul (1874) Cinci pâini"' (1883) Inul și cămeșa (1874) Ion Roată și Cuza-Vodă (1882) Moș Ion Roată și Unirea (1880) Păcală (1880) Prostia omenească (1874) Ursul păcălit de vulpe (1880)

Nuvele Moș Nichifor Coțcariul (1877) Popa Duhul (1879) Romane autobiografice Amintiri din copilărie (1879) Fragment de autobiografie Scrisori Scrisori de familie Către Gheorghe Creangă Către Zaheiul Creangă Către Ecaterina Vartic Către Elena Creangă-Chiței Scrisori către prieteni Către Mihai Eminescu Către Vasile Conta Către Alexandru C. Cuza Către Nicolae Gane Către Mihail Kogălniceanu Către Titu Maiorescu Către Iacob Negruzzi Către Ioan Slavici Către Victor Zaharovschi

Solutia careului Ioan Slavici

1  A	2 R	3 A	4 D	5	6 C	7 O	8 M	9 O	10 A	11 R	12 A
2 N	O	R	O	C		N	O	R	M	E
3  A		M	I	R	O	N		T	A	P	A
4	V	A		E	M		B	A	R	E	M
5 C	O	S	M	A		T	A	C	U	T	I
6  O	D		A		B	A	N		I	A	N
7  S	A	F	T	A		N	U	M	E		T
8  T		A	E	G	I	D	I	A		P	I
9  I	N	T	R	I	G	A		C	L	A	R
10  C	A	I		T	A		M	A	I	C	I
11  A	I	S	T	A		F	I	I	C	A
12	M	E	N	T	A	L	I	T	A	T	E